Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie) [9 articole]

• 

  Doctrină

  Joi 20 August 2026

  Bancherul perfect nu doarme, nu cer bonusuri și nu bea cafea: inteligența artificială în domeniul investițiilor, protecția datelor și reglementarea prudențială în uniunea europeană // The Perfect Banker Does Not Sleep, Does Not Ask For Bonuses and Does Not Drink Coffee: Artificial Intelligence in Investments, Data Protection and Prudential Regulation in The European Union

  Estela Mihai, Sebastian-Andrei Cofas

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Rezumat: Transformările tehnologice din ultimele decenii au remodelat profund arhitectura juridică a piețelor financiare, iar ascensiunea inteligenței artificiale în sectorul investițiilor intensifică și mai mult acest proces de reconstrucție conceptuală și normativă. Consultanța automatizată, luarea deciziilor pe bază de algoritmi și sistemele autonome de alocare a portofoliului modifică fundamental natura relațiilor juridice dintre investitori și intermediari, punând la încercare instrumentele de reglementare tradiționale și impunând ordinii juridice adaptarea la o realitate tehnologică definită prin autonomie decizională, opacitate și impredictibilitate. Printr-o abordare reflexivă și interdisciplinară, lucrarea explorează tensiunile emergente dintre raționalitatea tehnologică și imperativele protecției juridice, concentrându-se asupra diluării responsabilității, asimetriei informaționale și necesității unui cadru echilibrat de guvernanță algoritmică. Sunt formulate propuneri de reconfigurare normativă și instituțională, vizând asigurarea coerenței reglementării în cadrul unui ecosistem digital tot mai autonom – un ecosistem în care legitimitatea proceselor decizionale nu poate fi încredințată exclusiv codului informatic. În acest context, dreptul se reafirmă ca instrument de umanizare a tehnologiei și de salvgardare a demnității economice într-un spațiu financiar tot mai marcat de accelerarea algoritmică.

  Cuvinte cheie: inteligență artificială, consultanță în investiții, supraveghere prudențială, reglementare algoritmică, guvernanță digitală.

  
  

  Abstract: The technological transformations of recent decades have profoundly reshaped the legal architecture of financial markets, and the rise of artificial intelligence in the investment sector further intensifies this process of conceptual and normative reconstruction. Automated advisory, algorithmic decision-making, and autonomous portfolio allocation systems fundamentally alter the nature of legal relationships between investors and intermediaries, challenging traditional regulatory instruments and urging the legal order to adapt to a technological reality defined by decisional autonomy, opacity, and unpredictability. Through a reflexive and interdisciplinary approach, this paper explores the emerging tensions between technological rationality and the imperatives of legal protection, focusing on the dissolution of responsibility, informational asymmetry, and the need for a balanced algorithmic governance framework. It formulates proposals for normative and institutional reconfiguration, aiming to ensure regulatory coherence within an increasingly autonomous digital ecosystem—one in which the legitimacy of decision-making processes cannot be entrusted solely to code. In this context, law is reaffirmed as a tool for humanizing technology and safeguarding economic dignity in a financial space increasingly shaped by algorithmic acceleration.

  Keywords: artificial intelligence, investment advisory, prudential supervision, algorithmic regulation, digital governance.

  JEL Classification: K23, K24, G28

  Citește articolul
• 

  Doctrină

  Joi 20 August 2026

  Finanțe descentralizate și lacunele din legislația bancară. Subiectivitate juridică, răspundere și modele de reglementare pentru protocoalele DeFi — cu o analiză a transpunerii în dreptul român // Decentralized Finance and The Gaps In Banking Law. Legal Subjectivity, Liability, and Regulatory Models for DeFi Protocols — with a Romanian Transposition Analysis

  Stelian-Mihai Mic

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Abstract: Decentralized Finance (DeFi) protocols have emerged as a functionally equivalent — yet legally invisible — shadow banking system. Platforms such as Aave, Compound, Uniswap, and MakerDAO collectively intermediate tens of billions of euro in lending, liquidity provision, and synthetic asset creation, performing activities that, if conducted by a bank or investment firm, would trigger the full apparatus of prudential and conduct regulation. Yet DeFi protocols largely operate through autonomous smart contracts deployed on public blockchains, without identifiable legal entities, licensed operators, or domiciliary counterparts. This paper examines three interconnected problems: first, the structural impossibility of applying traditional legal-subjectivity concepts to decentralized protocols; second, the concrete liability lacunae that result in existing banking and financial-services law — with particular attention to the EU Markets in Crypto-Assets Regulation (MiCA) and its explicit DeFi carve-out; and third, a taxonomy of five regulatory models, evaluated against legal certainty, proportionality, and systemic-risk containment. The analysis is developed throughout against the Romanian transposition framework — Government Emergency Ordinance No. 99/2006 on credit institutions, Laws No. 311/2015 and No. 312/2015 on deposit guarantee and resolution, Law No. 126/2018 on markets in financial instruments, Laws No. 209/2019 and No. 210/2019 on payment services and electronic money, Law No. 129/2019 as amended by GEO No. 111/2020 on anti-money-laundering, and GEO No. 10/2025 designating MiCA competent authorities — to demonstrate that the gap is not merely a feature of Union-level abstraction but is reproduced, concretely and enforceably, in a representative Member State. The paper argues that the principle of “same activity, same risk, same rules” — while conceptually sound — cannot be operationalised until the prior question is resolved: who, in a decentralised system, is the regulated subject?

  Keywords: Decentralized Finance; DeFi; Banking Law; Legal Subjectivity; Smart Contracts; MiCA; DAO; Regulatory Arbitrage; Romanian Banking Law; OUG 99/2006; Law 129/2019.

  
  

  Rezumat: Protocoalele de finanțe descentralizate (DeFi) au apărut ca un sistem bancar paralel, echivalent din punct de vedere funcțional, dar invizibil din perspectivă juridică. Platforme precum Aave, Compound, Uniswap și MakerDAO intermediază, în mod colectiv, operațiuni în valoare de zeci de miliarde de euro vizând creditarea, furnizarea de lichiditate și crearea de active sintetice; acestea desfășoară activități care, dacă ar fi realizate de o bancă sau de o firmă de investiții, ar declanșa aplicarea întregului mecanism de reglementare prudențială și de conduită. Cu toate acestea, protocoalele DeFi funcționează în mare parte prin intermediul unor contracte inteligente autonome, implementate pe blockchain-uri publice, fără a implica entități juridice identificabile, operatori autorizați sau contrapărți cu sediu social. Lucrarea de față analizează trei probleme interconectate: în primul rând, imposibilitatea structurală de a ap+lica conceptele tradiționale privind personalitatea juridică în cazul protocoalelor descentralizate; în al doilea rând, lacunele concrete de răspundere juridică existente în legislația bancară și în cea privind serviciile financiare – acordând o atenție specială Regulamentului UE privind piețele de active cripto (MiCA) și excluderii explicite a sectorului DeFi din sfera sa de aplicare; și, în al treilea rând, o taxonomie a cinci modele de reglementare, evaluate din perspectiva securității juridice, a proporționalității și a limitării riscului sistemic. Analiza este realizată prin raportare la cadrul legislativ de transpunere din România — Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit, Legile nr. 311/2015 și nr. 312/2015 privind garantarea depozitelor și rezoluția bancară, Legea nr. 126/2018 privind piețele instrumentelor financiare, Legile nr. 209/2019 și nr. 210/2019 privind serviciile de plată și moneda electronică, Legea nr. 129/2019 (astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 111/2020) privind prevenirea și combaterea spălării banilor, precum și OUG nr. 10/2025 privind desemnarea autorităților competente pentru aplicarea Regulamentului MiCA — pentru a demonstra că această discrepanță nu reprezintă doar o chestiune de abstractizare la nivelul Uniunii, ci se regăsește, în mod concret și cu efecte juridice obligatorii, într-un stat membru reprezentativ. Lucrarea susține că principiul „aceeași activitate, același risc, aceleași reguli” — deși corect din punct de vedere conceptual — nu poate fi transpus în practică fără soluționarea unei chestiuni prealabile: cine este, într-un sistem descentralizat, subiectul reglementat?

  Cuvinte-cheie: Finanțe descentralizate; DeFi; Drept bancar; Subiectivitate juridică; Contracte inteligente (smart contracts); MiCA; DAO; Arbitraj de reglementare; Drept bancar român; OUG 99/2006; Legea 129/2019.

  Citește articolul
• 

  Doctrină

  Joi 20 August 2026

  Arbitrabilitatea litigiilor financiar-bancare. Între protecția consumatorului și privilegiul instituțional // The Arbitrability of Financial and Banking Disputes. Between Consumer Protection and Institutional Privilege

  Iulia-Alexandra Didu

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Rezumat: Arbitrajul reprezintă unul dintre cele mai eficiente mecanisme de soluționare a litigiilor comerciale complexe, însă aplicarea sa în materie financiar-bancară rămâne semnificativ inegală între statele membre ale Uniunii Europene. Prezentul articol examinează, dintr-o perspectivă de drept comparat, cadrul juridic și practica instituțională a arbitrajului în litigiile dintre instituțiile de credit și clienții acestora, evidențiind decalajul substanțial dintre practica europeană consacrată și experiența românească. În centrul acestei analize se află tensiunea potrivit căreia arbitrajul financiar-bancar oscilează între funcția sa de instrument veritabil de protecție a consumatorului, oferind celeritate, expertiză și confidențialitate, și riscul de a deveni un privilegiu instituțional care consolidează poziția dominantă a băncilor în raport cu clienții lor. Această tensiune este explorată în lumina Directivei 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor și a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la clauzele arbitrale în contractele cu consumatorii. De asemenea, articolul se sprijină pe Netherlands Arbitration Institute ca studiu de caz principal, examinând caracteristicile procedurale și de guvernanță care îl recomandă drept model transferabil către alte sisteme de drept. În ceea ce privește România, articolul evaluează cadrul legal existent, jurisprudența națională în materia clauzelor arbitrale bancare, practica Curții de Arbitraj Comercial Internațional și rolul și limitele Centrului de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar.

  Cuvinte cheie: arbitraj financiar-bancar, clauză compromisorie, protecția consumatorului, soluționare alternativă a litigiilor, drept comparat european

  
  

  Abstract: Arbitration stands as one of the most effective mechanisms for resolving complex commercial disputes, yet its application in financial and banking matters remains strikingly uneven across European Union member states. This article examines, from a comparative law perspective, the legal framework and institutional practice of arbitration in disputes between credit institutions and their clients, mapping the substantial gap between established European practice and the Romanian experience. At the heart of this inquiry lies the tension concerning that financial arbitration oscillates between serving as a genuine instrument of consumer protection, offering speed, expertise, and confidentiality, and functioning as an institutional privilege that entrenches the dominant position of banks over their clients. This tension is explored against the backdrop of Directive 2013/11/EU on alternative dispute resolution and the relevant case law of the Court of Justice of the European Union concerning arbitration clauses in consumer contracts. Moreover, the article draws on the Netherlands Arbitration Institute as its principal case study, examining the procedural and governance features that make it a transferable model for other legal systems. Turning to Romania, the article assesses the existing legal framework, national case law on banking arbitration clauses, the practice of the Court of International Commercial Arbitration, and the role and limitations of the Centre for Alternative Banking Dispute Resolution.

  Key words: financial arbitration, arbitration clause, consumer protection, alternative dispute resolution, European comparative law

  Citește articolul
• 

  Doctrină

  Joi 20 August 2026

  Despre imprescribilitatea dreptului persoanei impozabile de a raporta soldul sumei negative a TVA în decontul aferent perioadelor fiscale ulterioare și neutralitatea TVA // On the imprescriptibility of the taxable person’s right to report the balance of the negative VAT amount in the return for subsequent tax periods and the neutrality of VAT

  Lavinia Popescu, Adela Sorinela Safta

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Rezumat: Dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă una dintre garanțiile esențiale ale principiului neutralității fiscale, care constituie piatra de temelie a sistemului comun de TVA instituit prin Directiva 2006/112/CE a Consiliului. Deși statele membre își păstrează autonomia procedurală în ceea ce privește administrarea rambursărilor de TVA, această autonomie este constrânsă de principiile efectivității, echivalenței, proporționalității, certitudinii juridice și protecției încrederii legitime, dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). În România, exercitarea practică a dreptului la rambursarea TVA este frecvent condiționată de efectuarea unui audit fiscal care vizează verificarea legalității sumei rambursabile. Această practică administrativă ridică o întrebare juridică fundamentală: dreptul contribuabilului la rambursarea TVA se naște odată ce sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de dreptul UE sau numai după ce autoritatea fiscală validează creanța prin inspecție fiscală?

  Acest articol examinează natura juridică a cererii de rambursare a TVA-ului din perspectiva dreptului procesual fiscal românesc și a dreptului Uniunii Europene. Acesta susține că inspecția fiscală nu creează dreptul substanțial la rambursare al contribuabilului, ci doar verifică legalitatea unei cereri deja existente. Prin urmare, amânarea rambursării exclusiv din cauza duratei verificării fiscale poate submina principiul neutralității TVA-ului prin transferul costurilor de finanțare de la stat la persoana impozabilă.

  Cercetarea utilizează analiza juridică doctrinară, metodologia juridică comparată, raționamentul economic și examinarea jurisprudențială a principalelor hotărâri ale CJUE, împreună cu practica judiciară românească, inclusiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Decizia nr. 6/2026 din 20 aprilie 2026, publicată în M. Of. nr. 443 din 26 mai 2026). Studiul propune o reinterpretare a raportului juridic dintre verificarea administrativă și dreptul substanțial la rambursare, subliniind necesitatea alinierii practicii fiscale românești la principiile constituționale ale securității juridice și la cerințele dreptului UE.

  Dreptul asupra soldului negativ ia naștere prin îndeplinirea condițiilor materiale prevăzute de Directiva 2006/112/CE și de Codul fiscal, în timp ce controlul fiscal are doar un rol de verificare și individualizare a creanței, nu unul constitutiv.

  Cuvinte cheie: neutralitatea TVA; rambursare TVA; neutralitate fiscală; inspecție fiscală; procedură fiscală; CJUE; Directiva 2006/112/CE; proporționalitate; eficacitate; drept fiscal românesc.

  
  

  Abstract: The right to a value added tax (VAT) refund represents one of the essential guarantees of the principle of fiscal neutrality, which constitutes the cornerstone of the common VAT system established by Council Directive 2006/112/EC. Although Member States retain procedural autonomy regarding the administration of VAT refunds, such autonomy is constrained by the principles of effectiveness, equivalence, proportionality, legal certainty, and the protection of legitimate expectations developed in the case law of the Court of Justice of the European Union (CJEU). In Romania, the practical exercise of the right to VAT reimbursement is frequently conditioned upon the completion of a tax audit aimed at verifying the legality of the refundable amount. This administrative practice raises a fundamental legal question: does the taxpayer’s right to VAT refund arise once the substantive conditions prescribed by EU law are fulfilled, or only after the tax authority validates the claim through fiscal inspection?

  This article critically examines the legal nature of the VAT refund claim from the perspective of Romanian fiscal procedural law and European Union law. It argues that the tax audit does not create the taxpayer’s substantive right to reimbursement but merely verifies the legality of an already existing claim. Consequently, the postponement of reimbursement solely because of the duration of tax verification may undermine the principle of VAT neutrality by transferring financing costs from the State to the taxable person.

  The research employs doctrinal legal analysis, comparative legal methodology, economic reasoning, and jurisprudential examination of leading CJEU judgments together with Romanian judicial practice, including High Court of Cassation and Justice Decision No. 6/2026. The study proposes a reinterpretation of the legal relationship between administrative verification and the substantive right to reimbursement, emphasizing the necessity of aligning Romanian fiscal practice with the constitutional principles of legal certainty and the requirements of EU law.

  Keywords: VAT neutrality; VAT refund; fiscal neutrality; tax audit; fiscal procedure; CJEU; Directive 2006/112/EC; proportionality; effectiveness; Romanian tax law.

  Citește articolul
• Jurisprudență

  Joi 20 August 2026

  Acțiune în constatarea nulității absolute. Contract de linie de credit. Contract de fidejusiune. Lipsa cauzei actului juridic. Eroare obstacol. Rejudecare după casare. Nemotivarea hotărârii judecătorești. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă // Action for a declaration of absolute nullity. Credit line agreement. Suretyship agreement. Absence of cause for the legal act. Impediment error. Retrial following cassation. Failure to state reasons for the court judgment. Ground for cassation provided by Art. 488 para. 1 point 6 of the Code of Civil Procedure

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia nr. 402 din 26 februarie 2025

  
  

  Cuvinte cheie: nulitate absolută, linie de credit, contract de fidejusiune, cauza actului juridic, eroare obstacol, nulitate absolută

  Citește articolul
• Jurisprudență

  Joi 20 August 2026

  Acțiune în constatarea nulității absolute. Clauză abuzivă. Contract de credit. Comision de acordare. Dezechilibru semnificativ // Action for a declaration of absolute nullity. Unfair term. Credit agreement. Granting fee. Significant imbalance

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia nr. 520 din 18 martie 2025

  
  

  Cuvinte cheie: contract de credit, clauză abuzivă, comision de acordare

  Citește articolul
• Jurisprudență

  Joi 20 August 2026

  Acțiune în constatarea nulității absolute Clauză abuzivă. Contract de credit. Risc valutar. Principiul nominalismului monetar. Impreviziune. Rejudecare după casare. Caracterul obligatoriu al deciziei de casare. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă // Action for a declaration of absolute nullity. Unfair contract term. Credit agreement. Currency risk. Principle of monetary nominalism. Imprévision. Retrial following cassation. Binding nature of the cassation decision. Ground for cassation provided by Art. 488 para. 1 point 5 of the Code of Civil Procedure

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia nr. 559 din data de 19 martie 2025

  
  

  Cuvinte cheie: clauză abuzivă, risc valutar, impreviziune 

  Citește articolul
• Jurisprudență

  Joi 20 August 2026

  Contract de credit. Contract de garanție reală mobiliară. Proces penal. Delapidare. Admitere recurs // Credit agreement. Security agreement over movable assets. Criminal proceedings. Embezzlement. Appeal granted

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia nr. 561 din 19 martie 2025

  
  

  Cuvinte cheie: contract de credit, contract de garanție reală mobiliară, delapidare, proces penal

  Citește articolul
• Jurisprudență

  Joi 20 August 2026

  Acțiune în constatarea nulității absolute. Clauză abuzivă. Contract de credit. Comision de risc. Caracterul clar și inteligibil al clauzei // Action for a declaration of absolute nullity. Unfair term. Credit agreement. Risk fee. Clear and intelligible nature of the term

  Revista de Drept Bancar și Financiar, nr. 1/2026 (ianuarie-iunie), Editura Rosetti

  Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, decizia nr. 572 din 20 martie 2025

  
  

  Cuvinte cheie: contract de credit, clauză abuzivă, comision de risc

  Citește articolul